Bajtai András: Zile rotunjite

În zilele rotunjite

ceva îngrijorător mereu îți dă târcoale.

Ca o molimă de provincie,

îndoiala germinează-n penumbră

și dubiile îmbietoare

caută fisuri în albia ridurilor.

 

În diminețile rotunjite

din oglindă, o babă cunoscută

îți întinde-un buchet de flori

cu iz de cimitir, iar înainte de prânz

membre încovoiate descleștează

două limbi de ceas aglutinate.

 

În după-amiezile rotunjite

țărușii anticârtiță vibrează

la cele mai fragede clintiri,

cine găsește-atunci drumul spre casă

va auzi în camera sa

cum se răstoarnă clopotele.

 

În nopțile rotunjite

orice remușcare pocește geometria

amanților, și paleții conștiinței

se urnesc, când, în bucătărie,

pe farfuriile întoarse, fericirea

se-apucă să bată la tobe.

Traducere de Mihók Tamás

(text apărut în revista Poesis internațional 1/2015)