Ferencz Mónika: Notă la cel ce rămâne în urmă

Zaci într-un pat ce miroase-a clor, singur,

la capătul însorit al tunelului cu faianță.

Câți vei fi având? Op’zeci? Op’ș’cinci?

Când erai tânăr, mai aveai curaj să privești în soare

fără teama că orbești.

Acum, degeaba vezi până la pereții din față,

privirea nu ți-o ridici.

Trasezi o săgeată-n văzduh.

Ce-ai fost cu ani și ani ’nainte să te naști?

Ce-ai să fii la ani și ani după moarte?

Un vid cât un cuib de colibri.

Zaci într-un pat ce miroase-a clor, singur,

și cu această stare, în sfârșit,

n-ai nimic de făcut.

Traducere de Mihók Tamás

(text apărut pe platforma Fitralit)