Korpa Tamás: XXVIII. (despre minciună)

ciocul unei păsări cântătoare își așterne umbra colosală cuvinte

peste ramura de ienupăr acoperită de stropi de apă cuvinte

a poposit acolo și-acum mă va cruța cuvinte

bulinele unor zile de odihnă-n program tot cuvinte

teritoriul de vânătoare al liliacului cuvinte

zonaîntunecată într-un singur cuvânt petala acoperită de praf

zgâlțâitul căminelor pluviale unul câte unul cuvinte

depunerile de lumină din vale gălușca cremoasă de frunze

în estuarul dintre roci tot cuvinte

cuvinte winchester desfăcute blană e doar un cuvânt

picuri de ploaie lovindu-se de oglinda albiei cuvinte

petele norilor pribegi pe formele de relief cuvinte

bowdenul bmx-ului întors cu susul în jos cuvinte

atingerea fină a perdelei adăpostului nostru cuvinte

erecția stalagmitelor nervura pâraielor subterane cuvinte

gerul timpuriu domol de pe doza turtită de krušovice cuvânt

rana retrăgându-se greu în timpul escaladării este câte-un cuvânt

din panoramă răbdarea e doar un cuvânt ca țesătura aerului expirat

smalțul sărind de pe rabla năpădită de arbuști tăioși ca lama cuvinte

antifonare cu patul de mușchi din spatele paravanului cascadei cuvinte

locul încăierării printre așternuturile inamicului netezit

atât de frumos ca un cuvânt jenant

camuflaj de fag sunt cuvinte relief premontan cuvinte verde de catifea cuvinte

iarba sintetică doar cuvinte postludiul expirației

noian de lămpi de miner rămase aprinse de pe trupuri în picaj când

se lasă seara pentru că bateriile mai țin cuvinte

întinse într-o celulă de peșteră cuvinte

să urc în sânul realității urmărindu-mi dreapta prăbușirii cuvinte

un cuvânt ce-și așterne umbra e cuvânt

Traducere de Mihók Tamás

(text apărut în revista Astra 1/2018)