Závada Péter: infra

În această poză, lupilor le bate-n ochi

blițul. Ori au fost surprinse

exemplare albino, ori au ieșit

atât de albi datorită străfulgerării.

 

Vulturul a zburat. Pe camera web

nu se poate observa nimic, doar

plopii din fundal clătinându-se în vânt.

În colțul din stânga, bușteni neînsemnați

și pixelii nopții într-o

continuă reorganizare.

 

Te întorci zilnic pe pagină, în speranța

că apare în sfârșit cel pentru care

ești responsabil. Dar seria numerică

a documentului nu-ți dă niciun indiciu.

Corpurile blănoase nu se disting.

 

Măcar de-ai auzi ceva, dar în zadar

încerci să dai mai tare sunetul dispozitivului

de hrănit animale sălbatice, nicăieri vreun

foșnet, de minute bune nu se aude nimic,

decât șuierul supraamplificat al vântului.

 

Deși se spune că aici, după ce se înserează,

lupii sunt filmați cu infraroșu. Ca și cum

s-ar urmări activitatea cerebrală de noapte

a unei păduri căzute-ntr-un somn adânc.

Traducere de Mihók Tamás

(text apărut în revista Poesis internațional 2/2017)